Povestea Minciunii.

A fost odată ca niciodată intr-un orășel mic de munte un profesor tânăr.

Alături de soția sa își câștigau existența din pasiunea lor și din ceea ce studiaseră toată viața.

Orele se întâmplau in fiecare săptămână și ușor-ușor cei prezenți incepeau să observe schimbări pozitive.

La un moment dat una dintre cursantele care treceau des pragul orelor cu foarte multă pasiune și foc, cu o situație financiară foarte bună, începe să negocieze și să fie deranjată de aspectul financiar al orelor.

Profesorul îi răspunde că regulile sunt aceleași pentru oricine, indiferent de statut social sau situație financiară. Fără să cedeze își impune punctul de vedere și regulile orelor.

Studenta fusese vizibil deranjată.

Începuse apoi să ii reproșeze profesorului că nu ii mai acordă destulă atenție ca la început, că ar vrea să facă lucruri mai avansate, mereu dorind să atragă atenția profesorului cu câte ceva.

După fiecare clasă, bănuții erau strânși și puși la liber, de fiecare, intr-un anumit loc.

Profesorul nu urmărea niciodată cine lăsa bănuții in acel loc, din cauza discuțiilor de după fiecare clasă cu cei aflați la nevoie.

Când, la un moment dat, la aproape fiecare clasă, bănuții incepeau să fie din ce in ce mai puțini, iar cursanții din ce in ce mai numeroși.

Acesta fusese uimit, deoarece le predica la clase despre corectitudine, bunătate și respect, iar ceea ce se întâmpla era contrar principiilor lui.

După câteva clase in care considerase că mai există și greșeli sau persoane care pur si simplu nu au, se hotărâ să fie atent la ceea ce se întâmplă după fiecare clasă in locul unde se strângeau bănuții.

Mare ii fusese mirarea să observe cum tocmai acea studentă înstărită și plină de dorințe pleca din clasă fără să ofere nimic in schimb.

Trecură 1-2 săptămâni in care atitudinea studentei rămăsese la fel și profesorul se hotărâ să ia cuvântul.

La o clasă plină ochi incepu să vorbească despre cum cineva din cei prezenți “uită” voit să achite clasa.

Cum este in contradicție cu principiile lui , cu principiile morale si etice ale vieții.

Fără să dea nici un nume sau fără a învinovăți pe cineva.

La finalul acelui discurs, când profesorul se hotărâ să înceapă ora, tocmai acea studentă înstărită și vinovată care nu își plătise orele, incepu să își dea cu părerea despre cum să se procedeze pentru a nu se mai ajunge în această situație.

Profesorul nu spuse nimic in replică, își continuă clasa in liniște.

După câteva luni bune, văzând că atitudinea studentei nu se schimbă, profesorul hotărâ să nu o mai primească la clasele lui.

Dorința profesorului fusese îndeplinită si ascultată.

Ca apoi, mare să ii fie mirarea, cum acea cursantă se transformă imediat, peste noapte, de nicăieri, in profesor cu diplomă.

Cursanta lacomă, coruptă și avidă după atenție, se transformase in profesor care preda cinstea, pacea și afecțiunea.

Morala ?

Minciuna va fi acceptată intotdeauna mai ușor iar adevărul va fi hulit, noi toți fiind educați să descoperim adevărul, printr-o minciună, adevărul existând doar cu ajutorul și prezența minciunii.

Lupta pentru a ține minciuna ascunsă este din ce in ce mai mare iar uneltele cu care o acoperim devin din ce in ce mai sofisticate și costisitoare.

Iluzia pe care o oferă minciuna, pentru mulți dintre noi, este mult mai puternică decăt realitatea adevărului.

Iluzia și minciuna intotdeauna vând si prind la publicul larg, la mase, mai bine.

De ce ?

Pentru că este ușor de înțeles si ușor de pus in practică, minciuna trăind superficial la suprafață iar adevărul undeva adânc și greu de atins.

Pentru că o poveste ușor de înțeles va fi mereu cea mai bună variantă de a transmite un mesaj.

Pentru că istoria și societatea ne-a educat să ascundem și să devenim.

Nu să găsim autenticitatea și să fim cine suntem cu adevărat, nu să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem.

Fericirea, libertatea și lumina locuiesc împreună în aceiași lume, cu minciuna, mizeria și corupția.

Ambele tabere fiind necesare in dezvoltarea conștiinței umane.

Evoluția, fiind dependentă de o alegere sau decizie diferită.

Cum am putea recunoaște lumina dacă întunericul nu ar exista ?

Cum am putea recunoaște adevărul dacă minciuna nu ar exista ?

Fără învingător și învins, nu ar exista nici luptă, nici poveste.

Totul este necesar, nimic nu este la întâmplare.

Cu drag, Costache.

P.S

Poza il reprezintă pe Vishnu ( Narayana ) în timp ce îi omoară pe Madhu și Kaitabh, sub privirile zeiței Yoganidra.

Artist : Kailash Raj

#miscareadepiatra #yogaromania #ayurvedaromania

 

Recent Posts

Leave a Comment

Start typing and press Enter to search