Am ajuns pe aeroportul din New Delhi. Masina pe care o comandasem online si care trebuia sa ma duca 280 de km mai departe, in Rishikesh, nu era nicaieri. Probabil din cauza celor 3 ore de intarziere pe care le avusese zborul. In fata aeroportului, nebunie. Un mini festival. De toate culorile si mirosurile.
Merg spre un post de politie, sa intreb de unde imi pot lua un taxi spre Rishikesh. Rezolv problema, platesc si imediat dupa ce platesc mai apar cateva costuri. Taxa de drum, taxa de gropi, taxa de trafic etc. Le platesc. Obosit, nemancat si singur. Ce poti face?
Plecam la drum. “India say hello to you”, zice soferul. Era inclus in pret. Pe drum, nu prea pot explica in cuvinte. Haos general. Se merge pe contrasens in masini fara acoperis, portiere, sau cate 3–4 pe o motocicleta.
Pe drum, am experimentat toate emotiile. De la frica de trafic si tot ceea ce vedeam in jurul meu, pana la fericirea unui bol cu orez in mijlocul nebuniei. Aici, a claxona, se invata la scoala. Probabil au si tehnici, coduri etc. Masini ramase fara combustibil am vazut foarte multe. Se impingeau, se tractau, dar claxonul sau sirena inca functiona. Nu existi daca nu ai claxon in trafic. Cu cateva ore inainte, vizitasem Dubaiul impreuna cu prietenul meu din copilarie, Dan. Dubaiul, frumos dar nu prea. Senzatii mai faine in India.
Dupa un drum de 9 ore, in care am facut 280 de km, am ajuns in Rishikesh. Intr-o parcare obscura, in care toata lumea imi cerea bani si se uita ciudat. 2 metri, alb, imbracat cat de cat si cu telefon cu ecran care face lumina multa, obosit, nemancat, fara sa-mi raspunda la telefon cei de la scoala unde trebuia sa ma cazez si cu soferul care imi explica ca pe langa cele 3500 de rupii pe care i le-am dat, ar mai vrea ceva in plus, pentru familia lui, pe un ton diferit fata de cel cu “India say hello to you”.
Imi raspunde in sfarsit de la scoala. Ajunge cineva pe o motocicleta, imi pune bagajul la mijloc, intre mine si el si ma duce spre loc, pe niste stradute stramte in care imi era frica sa nu dau cu genunchii de pereti. Fix pe ultimul, l-am nimerit.
Intru in camera. Depresie majora. Var putin, caldura deloc, un geam cu gratii si un lacat pe usa, singurele lucruri care imi dau siguranta. Costa 7 eur pe noapte.
“Ce caut eu aici? Cu banii astia ma duceam in Turcia la All Inclusive. Sau la ski in Austria. Sau la plaja in Dubai. Baiet di la Borca, vrea Yoga, meditatii si mancat frunze. Las totul acasa, pentru ce? Sa vin in mizeria asta singur si sa invat ce? Nu mai bine imi vedeam de curenti, prietena si berea de la pub? Imi pun viata in pericol ca vreau eu sa fiu mai special. Ca m-am saturat de genuflexiuni, abdomene, biceps mare si patratele. Vreau schimbare.” Asta e o mica parte din ceea ce imi trecea prin minte.
Dupa ce mintea mea si-a facut numarul binemeritat, am hotarat sa nu o mai bag in seama si sa ma linistesc. Practic, pentru asta venisem aici. Sa imi antrenez mintea si corpul intr-un alt fel si sa experimentez o cultura noua nu sa imi creasca bicepsii.
O cultura care traieste in armonie cu 28 de limbi, 15000 de dialecte, cu cea mai mare comunitate musulmana din lume, o mare comunitate crestina si cu sute sau mii de religii, fara niciun razboi. Iar cand au fost in razboi, a aparut Gandhi cu “minciunile” lui si i-a demotivat pe indieni sa mai lupte pentru a le face pe placul “englejilor” care vroiau ceai si ierburi de calitate. Au refuzat indienii razboiul. Ce ciudati mizerabilo-puturosi.
Este o tara care ofera, ca si Romania, mari tinere talente, in toate domeniile, in special medicina si informatica. O tara care in saracia ei, nu impune limite, nu intra in conflict cu nimeni si sugereaza ca de fapt toate religiile au acelasi core, miez, duc la acelasi Dumnezeu si ne invata aceleasi lucruri faine, fara a lovi in vreo religie sau natie. Doar limba sau exprimarea sunt diferite si persoanele care “promoveaza” o anumita religie, sunt diferite. Asta din cauza ca trebuie sa fie cineva din zona. Ca nu poate veni Buddha sa ne invete ce e budismul, in Romania, asa cum nici Iisus nu a mers in Africa sa ofere invataturi. Toti si toate religiile ne invata sa fim mai buni, sa renuntam la violenta si sa ajutam mai mult in jurul nostru. Restul e doar branding. Indiferent ce alegi, aceleasi invataturi le primesti. Bineinteles ca difera interpretarea. Aici e marea problema. Aici intra in scena institutia bisericii cu expertii lor in management si marketing.
Am facut un dus sa ma incalzesc, mi-am luat toate hainele pe mine si am rezolvat vocile cu un somn bun, deranjat doar de vacuta de la geamul cu gratii, care a facut galagie toata noaptea. De foame, banuiesc.
M-am trezit de dimineata, m-am imbracat frumos, ca doar era sambata, mi-am luat camera, multumesc lui Vali, si am inceput sa explorez. O zi….pe care….o voi detalia maine.
