Somnul, in camera de 500 de rupii, 7 eur, mai bun ca cel de acasa, uneori. Vacuta a plecat, iar eu, cu camera si ghiozdanul in spate, merg spre a manca ceva. Cu frica ce-i drept. Ma gandesc ca nu mi-am facut niciun vaccin iar cei de aici nu sunt tocmai cei care pun accent pe igiena. Oare sa fie asta cauza multor boli? Lipsa de igiena? Ma gandesc ca toti oamenii pe care ii vad pe strada, fara casa, majoritatea peste 70 de ani, nu sunt panicati. Nu cunosc celebrul pui cu hormoni, igiena obsesiva sau cosmeticele, medicamentele folosite in exces la primul stranut si tot asa. Si sa clarificam: nu spune nimeni sa mirosi a transpiratie sau sa iti vezi copilul cum il chinuie raceala. Ci doar sa lasi uneori corpul sa se acomodeze cu mediul exterior, fara sa-l chinuiesti asa des cu cele de mai sus.

Ziua de sambata, o incep cu un mic dejun ayurvedic. Mar si pasta din orez brun cu inca ceva necunoscute, la Hungry Yogi. Foarte bun. Un ceai verde si gata de plecare.

Deja ma trezisem mai bine. Miroseam a parfum si aveam ochelari de soare. Mintea imi era linistita si pacalita. Ii convenea postura de “cel mai fain din curtea scolii”. Pentru a-mi oferi liniste, trebuia sa fac un mic compromis. Era a doua zi. Inca nu se obisnuise cu locul si am decis sa o iau usurel. Un compromis care avea sa ma coste. Aici haina buna si parfumul nu primeste reduceri si nu negociaza. Mi se pare corect.

Eu umblam fara directie. Un soare palid, putina ceata, multe mirosuri, de data asta faine, ale unor mancaruri foarte gustoase.

Peste tot, oameni cu fete zambitoare. In special cei care cerseau. La noi, cersetorii plang, se dau peste cap, se jura etc, doar sa le dai ceva. Aici zambesc. Si nu zambesc fals. Sau cel putin asa pare.

Daca vrei sa inveti a negocia, aici e locul potrivit. Se negociaza la negociat. Fara sa vrei, gusti din fiecare, iar negociatul iti intra in reflex.

Mancarurile pe strada, foarte gustoase. Cred ca nu am mancat lucruri mai gustoase vreodata. Cu putina frica de vreo infectie alimentara, dar au trecut mai mult de 12 ore de cand am mancat prima data si ma simt excelent.

Un alt aspect, maimutele. Peste tot, rele, tot timpul cautand contact vizual cu tine. Cei de la scoala mi-au zis sa evit contactul vizual, ca abia asteapta sa te atace. Uite asa inveti de la banda violenta de maimute sa fii umil, cu privirea in pamant mereu, dar cu spatele drept, pieptul in fata si postura corecta. Ca tot e la moda.

Dupa un timp, ma hotarasc sa merg spre clinica Ayurvedica, unde voi invata despre nutritie si presopunctura, pentru a ma intalni cu doctorul care va avea grija sa primesc informatiile corecte in cele 14 zile de cursuri. Doctorul tanar, 48, arata de 23. Incep sa am incredere in ce spune. Sa mai spuna cineva ca ambalajul nu vinde.

La iesirea din clinica, asistenta ma intreaba daca stiu despre ritualul de fiecare seara de pe malul Ganga-ului si ma directioneaza spre casa.

Cand ajung in zona unde stau, foarte multi oameni adunati pe malul apei. Imbracati frumos, ca de sarbatoare, zambind. Era e ritualul de fiecare seara. Toata lumea se descalta la intrarea de pe malul apei.

Acest ritual este organizat de catre o alta familie in fiecare seara. Daca vrei sa organizezi, trebuie sa te programezi cu cativa ani inainte. Se canta si se roaga toata lumea pentru raul Ganga si pentru un zeu caruia nu i-am inteles numele. Dupa tot ritualul, care tine cam o ora, fiecare isi da foc unor carbune care se afla intr-o farfurioara cu flori si ii da drumul pe apa. Unii beau altii se stropesc cu apa din Ganga. Ce mi s-a parut fain, cat am reusit sa inteleg, este ca ceremonia a semanat foarte mult cu ceremonia noastra ortodoxa de la Paste. Veniti de luati lumina. Toata lumea mergea catre acelasi loc si isi aprindea carbunele. Doar ca aici e muzica mai faina si ceremonia e putin mai happy decat la noi. Se danseaza, se bate din palme. Noi, nici la club nu mai dansam, ca na, se strica machiajul si freza, se uda bluzita scumpa etc.

Paradoxal, apa din Ganga, foarte curata. Un albastru foarte fain. Mizerie peste tot, dar apa curata. In timpul ceremoniei, un voluntar care avea grija sa fie totul ok, cand a vazut un mic PET pe apa, a luat o grebla si l-a adus la mal. Nu am vazut mizerie in acest rau. Nu inteleg cum reusesc. Imi aduc aminte, cand eram in Belgia, in partea flamanda, care era incredibil de curata, apa din canalele lor era incredibil de murdara, aproape neagra. Nu stiu de ce dar am facut analogia pe loc, fara sa stau pe ganduri.

La ceremonie, curios din fire, intreb pe langa mine ce se intampla. Ma imprietenesc cu un domn, indian, Natan si o amica de a lui Amy, din SUA. Iesim la masa. Le povestesc de Ceausescu si Geto-Daci, iar ei de India, Rishikesh si alte atractii din zona. Foarte faini. Seara se incheie cu cateva povesti interesante, prieteni noi si cu mancare gustoasa.

Daca in prima seara mintea mea isi dorea All Inclusive in Turcia, acum abia asteapta sa inceapa o noua zi, in Rishikesh.

Recent Posts

Leave a Comment

Start typing and press Enter to search