Povestea Copilăriei.

Hai să ne aducem aminte de acele vorbe pe care sunt sigur că le-am auzit cu toții : “Bucură-te acum că vei crește mare și nu vei mai avea timp”.

Am analizat și observat foarte mult această “amenințare” de a deveni adult. Care pentru mulți dintre noi s-a transformat în realitate.
Subliminal a adus tensiune in viețile noastre, transformându-le greoi, departe de bucurie de a ne juca și de a trăi intens, acum când suntem adulți.

În copilărie nu realizam. Eram una cu Natura, cu anotimpul, cum bătea vântul, cumva cum nici măcar nu știu cum se întâmplau lucrurile, dar eram extrem de fericit.

Copilăria anilor ‘90 până să apară tehnologia, calculatoarele și jocurile s-a trăit foarte intens și curat. Mâncam ce ni se punea in farfurie dar cu toate acestea ne îmbolnăveam foarte rar. Stăteam cu orele pe afară in frig crâncen , veneam in casă rupți de foame și cu hainele înghețate. In fiecare zi.
Plecam la scăldat cu 2 lei in buzunar dar extrem de fericiți.
Nu ne interesa de haine, aparențe sau statut social.
O generație simplă, modestă, curată și extrem de fericită, care a primit o educație cinstită.

Sunt multe momente din copilărie pe care le uităm. Poate așa și trebuie. Dar ceea ce nu vom uita niciodată este cum se simțea copilăria. Cu bune și cu rele.

Faceți un experiment. Mergeți intr-un loc in care vă plăcea să vă jucați in copilărie. Intr-un loc in care vă plăcea să observați Natura sau să vă scăldați.
Odată ajunși acolo închideți ochii și observați starea generală care se instalează.

Poate fi experimentată și partea pozitivă a copilăriei dar și partea negativă.

Diferența dintre cele 2 este că prima ne oferă o experiență care ne deschide spre o altă experiență.
Iar a doua ne inchide spre a mai experimenta sau spre a fi deschiși în a accepta noi experiențe.

Copilăria este predominat frumoasă. Pentru majoritatea, dar aici sunt și excepții.

Suntem tentați uneori să ascundem, să scoatem la lumină, predominat aspectele negative ale copilăriei.
Ca și exemple psihologice subtile care ne-au influențat comportamentul atunci dar și acum, pot fi jocurile copilăriei ( Ascunsa, Prinsa, etc ), care inconștient ne-au dezvoltat frica, fuga și instinctul de a ne ascunde mereu.

De asemenea consider că suntem educați de mici să vedem doar partea negativă și frustrantă a situației, sau să o ascundem in interior transformând-o intr-o bombă cu ceas.

Și mai cred că aceste aspecte negative țin ascunse aspectele pozitive. Le sugrumă doar pe motiv că au durut sau că așa trebuie.

Perfect de acord, doar că e momentul să ne amintim de acele momente frumoase ale copilăriei.

Nu doar de certurile din familie ci și de momentele de liniște și afecțiune.

Nu doar de lipsuri ci și de ceea ce aveam.

Nu doar de eșecuri ci și de reușite.

Menținând atenția vie pe acea stare unică din copilărie, de bucurie, zâmbet și puritate necondiționată.

Care este intotdeauna mai puternică decăt starea de victimă condiționată de neliniște, frică sau durere.

Cele 2 aspecte ale vieții noastre vin împreună la naștere.
Intotdeauna ploaia ajută Natura să crească.
Norii ascund un soare strălucitor și un cer superb.
Fericirea și iubirea se ascund in spatele suferințelor sau momentelor grele.

Ceea ce avem nevoie să educăm, să scoatem la lumină, este cum să vedem, cum să simțim acea joacă și bucurie din copilărie, in viața de adult.

Dacă nu există nici o amintire faină din copilărie, acceptăm trecutul și construim acest moment intens, chiar acum.

Creșteți copii ? Lăsați-i copii.

Lăsați-i să se bucure de fiecare moment.
Cât mai autentic. Indiferent dacă doare sau nu.

Fără să uităm că ai noștri copii își clădesc caracterul și viața prin exemplele noastre.
Prin ceea ce văd in comportamentul nostru, in casele noastre și mai putin prin ceea ce îi învățăm, ceea ce le vorbim, ceea ce primesc la școli, ceea ce vrem să pară bine când nu e.
Pe lângă ceea ce le transmitem prin exemple, copiii sunt influențați și la nivel subtil, energetic, de ceea ce ascundem in interiorul nostru. Ceea ce reprimăm. Ceea ce nu vrem a recunoaște.

Sunteți adulți ? Învățați de la copii să fiți autentici și să vă jucați prin viață.

La final să ne aducem aminte de acele vorbe pe care sunt sigur că le-am auzit cu toții : “Bucură-te acum că vei crește mare și vei avea tot timpul să fii din nou copil.”

Cum ajungem acolo ?
Foarte simplu.

Ne întindem pe spate, închidem ochii, rămânem nemișcați, liniștim respirația.
Apoi mergem în cel mai intens și mai frumos moment sau loc din copilăria noastră.

Gratis. In fiecare zi. Până readucem acel moment, aici, acum.

Recent Posts

Leave a Comment

Start typing and press Enter to search