Ibiza, Septembrie 2017.

După jumătate de an muncit cu Andralina relativ pe brânci, ajungem in Ibiza.

Cazare modestă dar scumpă la o artistă celebră și soțul ei hipiot neamț, la parterul unei case cu specific balear.

Pe lângă cazare, ne pricopsim și cu o Vespa din ‘70, care pornea doar rostirea unei rugăciuni, cu eșapament care pica mereu și schimbător la picior, cauciucuri fine și lumină galbenă. 20€ pe zi. Cât o mașină.

Long story short, Ibiza complet altceva față de ce auzisem și față de imagina creată de ceilalți.

Ce-i drept, nici nu prea am ajuns prin cluburi, cu toate că a fost una din motivațiile principale. Petrecerile de pe insulă.

Liniște, plaje sălbatice greu accesibile cu a noastră Vespa din “70, nudism la masa alăturată in timp ce îți savurai prânzul din alimentele localnicilor, oameni relaxați de diferite stări din diferite substanțe, iar unii chiar natural, de la mama lor. Un aer foarte mișto, cu de toate. Foarte autentic și complet diferit față de ce ne așteptasem.

Ajunsesem acolo motivat de pasiunea mea pentru muzica electronică și petreceri.

Andralina nu prea știa cu ce se mănâncă, dar după 2-3 petreceri reușite, era convinsă că mai merg vreo 3-4.

Odată ajuns acolo, am simțit total altceva. Departe și diferit de tot ceea ce citisem și ceea ce imi proiectaseră alții.

Autenticitatea locului, mâncarea excelentă, oamenii născuți acolo și povestea insulei nu mă lăsau să stric frumusețe de loc și moment, pe 2 petreceri cu bubuială, alcool și chimicale.

Parcă simțeam cum dispărea in fiecare zi acea motivație cu care venisem acolo. Se dilua realitatea falsă cu care plecasem de acasă iar odată cu acea realitate și dependența mea de petreceri cu muzică electronică și tot meniul.

Eram in Mecca, Ierusalimul, Vaticanul petrecerilor și al nebuniei, și eu nu aveam pic de motivație să le vizitez.

Vreo 2-3 zile supărat foc. Chiar depresiv.

Până când am început să înțeleg că de fapt ajunsesem acolo pentru că tocmai se terminase o etapă din viața mea.

Era încununarea unui trecut nebun și testul sau examenul care mă ducea la următoarea etapă sau mă ținea pe loc.

Intr-o vacanță pe care o visasem de la 14 ani când descoperisem cuvântul Ibiza, dar care se întâmpla ca un sejur la Eforie Nord a unor soți care sărbătoreau prima pensie, am inceput să conștientizez o altă variantă a lui Cosmin.

Față in față cu toate tentațiile. Eram complet inert. La un moment dat am bănuit că sunt bolnav.

Ceva se schimbase. Era clar. Dar nu știam ce și de unde venea schimbarea.

Până intr-o zi când luam cina in curtea casei unde locuiam.

Se așează lângă noi 2 olandezi. La vreo 40 de ani. Soț și soție.

Ne împrietenim, ieșim cu ei, mâncăm impreună, incepem să ne cunoaștem foarte bine și să ne apropiem foarte mult.

Din povești aflăm că ea era artistă iar el coordonatorul principal al programului care se ocupa de foștii dependenți de droguri din Amsterdam, care s-au lăsat și treceau prin terapie.

Făcea asta de 17 ani. Super pregătit pe partea psihologică. Dar și experiență proprie.

Dependent de cocaină 10 ani. A pierdut tot. Familie, casă. A revenit și a inceput să ii ajute pe alții, probabil in capitala cea mai “liberă” din lume.

Pe lângă droguri avusese si problema alcoolului. De 17 ani nu mai pusese alcool și droguri pe limbă și nas.

Făcea terapie și ii ajuta enorm pe cei de lângă el.

Cu toate acestea intr-o seară imi pune o intrebare foarte nespecifică pentru ceea ce făcea si practica.

“Tu crezi că eu am scăpat de dependența de alcool și droguri dacă încă mai sunt in zona asta și ii ajut pe alții să se lase ?”

Pentru un moment m-am blocat, apoi am inceput să înșir cuvinte și idei pe care nu le mai auzisem vreodată de la mine.

Am inceput să ii spun : Faptul că încă esti acolo îți arată că frica de a nu te reapuca de alcool sau droguri este ascunsă de faptul că ii ții pe alții in aceiași frică. Frica ta este așa de mare încât reușește să ii țină și pe alții deoparte. Faptul că vrei sa ii ajuti pe alții să scape de problema ta arată că problema ta este nerezolvată. Faptul că nu bei un pahar de vin de frică să nu reactiveze totul arată ca dependența nu este curățată ci este ascunsă și in stare latentă gata să se exprima la primul semnal. Cauza dependenții nu este curățată ci este doar mascată sau ascunsă.

Cred că am vorbit timp de 3-4 minute fără să mă opresc. La in moment dat mă oprește el și imi spune : “Asta este ceea ce simt de când am inceput să lucrez aici. Că nimic nu este vindecat in mine.”

Am răsuflat ușurat. Avusesem impresia la un moment dat că exagerasem cu explicațiile.

In zilele următoare ne petrecem timpul împreună, in liniște, până la plecarea noastră.

Ajungem să realizăm din poveștile fiecăruia, că avem frustrări și frici asemănătoare, că am trăit povești izbitor de similare, că am suferit traume de același fel in copilărie, totul aducându-ne in acel loc, împreună. Cu aceleași probleme inconștiente.

Atunci am realizat că toți cei care erau pe insulă și veneau să se distreze, de fapt, își amorțeau durerile, frustrările și suferințele, majoritatea din copilărie sau trecut.

Inconștient se adunau impreună, fără să realizeze că aveau de conștientizat, reparat și acceptat un trecut dureros, deci nu neapărat distracție și zâmbet.

In ultima seară alegem Benirras. O plajă unde localnicii se întâlnesc, cântă și dansează.

In timp ce ne observam apusul superb, ascultam muzica și observam starea generală de bucurie a celor din jurul nostru, scot din ghiozdan o sticla de vin și 4 pahare.

El imi spune că nu bea. Ii este frică să nu se reapuce, să ii reactiveze tot. Eu ii spun că acum este momentul să scape de această frică și să fie liber.

Ne uităm unul la celălalt, ne zâmbim și ne turnăm un pahar de vin nouă și fetelor.

După 17 ani, a fost prima dată când băuse alcool.

Realizase că scăpase de alcool și droguri dar devenise dependent de ideea și frica de a sta departe de ele. Aparent era o diferență mare, dar problema era clar nerezolvată. Devenind astfel conștient de toată această situație.

Momentul a fost enorm de intens și frumos.

După 17 ani l-am simțit din nou liber, fără alcool sau droguri. Nu stiu dacă problema se rezolvase, dar era cu o frică mai puțin de rezolvarea problemei care il adusese in acea situație.

Frica vine din traume și amintiri, in general din copilărie. Din lipsa de atenție sau o atenție excesivă din partea părinților. De aici lipsa de libertate, îngrădirea emoțiilor, exprimării și gândirii, lipsa încrederii, dorința de a anihila durerea acestor probleme cu diverse dependențe, dorința de a fi cool și de a-i impresiona pe ceilalți.

Indiferent dacă vorbim de alcool, jocuri de noroc, droguri, mașini, case, haine, bijuterii, femei, mâncare, citit, mișcare, etc.

Orice se transformă in dependență este o formă ascunsă de a ne ține mințile și suferințele ocupate, departe de libertate, fericire și rezolvarea conflictelor interioare.

Dar atunci cănd un pahar de vin este băut la timpul lui, când jocurile sunt doar o distracție rară de moment, când savurezi gustul mâncării preferate, când citești sau faci mișcare de dragul activității și nu din dorința obsesivă de a ține fricile și mintea sub control, se întâmplă să facem același lucru dar cu o altă atitudine, un alt scop, care nu are nici-o legătură cu dependența.

Aici vorbim despre o viață fericită trăită in echilibru și liniște, cu nevoi care se manifestă lin in funcție de fiecare moment. Fără a spune nu de fiecare dată, din frică, sau da obsesivo-dependent, din aceeași frică.

Pur și simplu lăsând viața să se întâmple, cu măsură, echilibru și bucurie.

O dependență se vindecă nu doar atunci când suntem conștienți de acea dependență sau de greșeala pe care o facem odată cu ea.

Ea se vindecă atunci când descoperim și șablonul/patternul/amintirea care ne-a provocat suferința din cauza căreia dependența a apărut.

O dependență se transformă in libertate atunci când te bucuri cu măsură de absolut orice apare natural in viața ta, fără a spune nu din frică și a intoarce spatele, fără a spune da din suferință și frustrare fiind astfel absorbit de aceeași frică.

Dependența este acel ceva pe care il cauți constant, conștient sau inconștient, pentru a te scoate din starea ta de zi cu zi. Este acel ceva care te amorțește și te îndepărtează pentru moment de ceea ce trebuie să accepți in fiecare zi. Este acea metodă de moment de a scăpa de noi și de ceea ce nu mai vrem a vedea pentru o perioadă scurtă.

Intre dependență și a te bucura de viață relaxat este o linie foarte fină.

Care apare atunci când trecutul inconștient, dureros, se conștientizează și se acceptă.

Dependența amorțește pentru moment spațiul dintre cine suntem cu adevărat și in cine ne-am transformat in urma traumelor din trecut.

Ibiza, nu a fost cu nebunie, petreceri și distracție, așa cum mă așteptasem.

A fost cu lecții și transformare. Exact ceea ce aveam nevoie.

La 3 ani de atunci, alcool de maxim 2-3 ori pe an cu mega moderație, petreceri aproape deloc, mai puține relații toxice si mai multă atenție pe ceea ce contează, in special Natură și familie.

De ce ?

Pur și simplu mi-am dat seama că prin aceste dependențe mă îndepărtez și imi stric starea mea naturală de bine, de libertate, construită prin lucruri simple, practică, Natură, meditație.

La final, mă intreb : oare aș fi găsit in haos, cluburi și nebunie, întrebările, răspunsurile și subtilitățile acestei experiențe ?

Oare dacă nu aș fi avut o viață plină de experiențe, haos și nebunii, aș mai fi ajuns la această poveste, în acel loc, in acel moment ?

Recent Posts
Showing 2 comments
  • Eveline Dascalopol
    Răspunde

    Am citit cu sufletul la gura, am recitit, cu fiecare celula nervoasa prezenta, constienta! Ai descris atat de bine, de frumos, m-ai dus acolo langa voi, incat aproape nu intelegeam de ce nu ai adus 5 pahare la sticla aceea cu vin! Andralina suna atat de intim si de frumos! Va sarut sufletul, oameni frumosi!

  • Cosmin Cobuz
    Răspunde

    Hei Eve ! Multumim ! Te imbratisam cu drag !

Leave a Comment

Start typing and press Enter to search