Undeva în India, pe o plajă care aduce împreună apele unor izvoare naturale cu apă dulce și oceanul Indian, ajungem să poposim pentru câteva ore.

Apa puțin mai agitată dar plaja plină ochi de turiști locali.

La un moment dat se apropie un grup de tineri cu o minge de fotbal mega uzată și incep să pregătească echipele pentru a incepe jocul.

Rămân echipele dezechilibrate. Mai aveau nevoie de un om pentru a fi egali.

Observ asta și întreb dacă se poate să mă alătur și eu. Apoi alți 2 prieteni din grupul nostru se alătură și ei.

Incepe jocul. Se întâmpla exact ca in copilărie. Multă pasiune, zâmbetul pe buze și foarte mult fair-play.

După aproximativ o oră de joc toți eram super obosiți, facem cunoștință mai bine, ne strângem mâna, facem câteva poze și stăm la povești.

Cineva din grupul nostru întreabă cât a fost scorul și cine a câștigat.

Iar un băiat tânăr din grupul localnicilor răspunde pe o engleză indiană, cu mișcarea aferentă din cap:

“We play to play. We dont play to win.”

Se făcu liniște instant. Lecția fusese învățată de la un simplu om de nicăieri.

Uneori lecțiile le primim de niciunde, de la oameni simpli, fără a le căuta prea mult, exact atunci când este nevoie.

Important este să fim prezenți in acel moment și să le auzim.

India, Varkala, 2020.

Recent Posts

Leave a Comment

Start typing and press Enter to search