Se spune că a fost și va fi mereu cineva care ți-a fost prieten.

Prietenia de cele mai multe ori atrage povești și experiențe extrem de utile.

Fiecare vine și pleacă, uneori rămâne.

Iar aproape fiecare dintre noi rămânem prinși inconștient in această transformare continuă a realității prieteniilor.

Când ar trebui să facem loc acolo unde simțim că nu mai este.

Că ne-am blocat sau că ne simțim sugrumați intr-o relație de prietenie.

Cât de important este să știi in viață, cum să nu ții nici prea mult, dar nici prea puțin. Orice.

Cât de important este să asculți o relație de prietenie când îți spune că trebuie lăsată așa cum e.

Că s-a consumat.

Sau că s-a transformat in alta nouă.

Sau că a rezistat și a devenit mai puternică.

Fericirea in orice relație este să poți asculta sincer schimbările.

Iar tot ceea ce poți accepta acolo, să fie autentic.

Dacă îți cauzează suferință. Înseamnă ca e o lecție.

Dacă nu mai rezonează nimic și nu mai aveți ce a vă spune, înseamnă că s-a terminat.

Dacă aduce fericire spontană înseamnă că se transformă in fiecare moment in ceva viu.

A nu accepta faptul că oamenii se pot schimba, că apar sau dispar pentru a oferi noi experiențe și a face loc unor noi relații, înseamnă atașament.

Acest atașament a foșt construit pe lipsa de incredere in noi.

Pe faptul că am fost sau vom fi refuzați. Sau că nu vom găsi ceva mai bun, sau la fel de comod pentru vechile noastre tipare. Când de fapt este invers.

Viața devine din ce in ce mai intensă, mai plină, atunci când te bucuri de mișcarea naturală a ei. De tot ce îți aduce sau îți ia. Indiferent ce e. Și de unde vine.

A explora viața înseamnă a te arunca în oceanul de frici. A gusta din el.

Personal, una din cele mai grele și adânci experiențe a fost să rup prieteniile, relațiile, toxice, consumate, sugrumate.

Ceea ce am observat in tot acest proces a fost că atunci când m-am împrietenit cu mine însămi, am început să mă cunosc și să mă accept așa cum sunt, au dispărut prieteniile care imi umpleau ireal aceste goluri necunoscute. Deschizându-mi calea spre noi prietenii, complet diferite.

Prieteniile, relațiile, se consumă. Este o realitate care doare. Uneori, tocmai acea durere este cea care ne poate împinge să evoluăm, să cunoaștem realitatea universală a prieteniei și să nu uităm că transformările nu sunt calde, confortabile, roz sau cu sclipici.

Prietenia este ceva rar. La fel ca o carte bună. Ca o melodie care va rămâne in istorie. Tocmai din această raritate vine și intensitatea relației de prietenie.

Ceva ce se întâmplă in fiecare zi, apare programat și nu spontan, este atașament și nu prietenie.

De cele mai multe ori se întâmplă să rupem relații de prietenie din copilărie, brusc.

Și tot brusc, să ne reîntâlnim după ani, fără să se piardă absolut nimic. Mai mult, reîntâlnirea să dea o intensitate și o senzație, mai sinceră, mai curată și mai faină, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat.

O prietenie care rezistă in timp are la bază o relație de prietenie cu tine însuți.

Increderea că dincolo este ceva nou, îți va hrăni această continuă evoluție a relației pe care o ai cu relația.

De fapt aici trebuie să ajungem. Ce relație avem cu relația ?

Nu cu ceea ce se află dincolo de relație. Prietenia, căsnicia, sau copilul.

Ce imi hrănește această relație interioară cu relația exterioară ? Care este combustibilul care arde ?

Frica ? Amintirile din trecut ? Pierderile ? Atașamentele ? Tiparele din societate sau mai nou social – media ? Excitarea simțurilor sau diverse slăbiciuni care se nasc din traume ?

Până nu vom găsi o relație simplă și sinceră cu noi, cu natura acestei relații, care reprezintă alfabetul relațiilor și al prieteniei, vom pluti in derivă.

Până nu vom înțelege de ce căutăm atenția celorlalți, de ce stăm in relații multe și toxice, de ce suntem dependenți de atenția celor din jur și nu de propria noastră atenție și iubire, nu vom ști cu adevărat ce este afecțiunea.

Până nu vom ajunge la un răspuns clar la aceste întrebări, răspuns care va veni mereu din diferite experiențe personale, din convorbirile in liniște cu sinele sau cu vocea interioară, nu vom putea gusta intens, sincer și curat din această poveste a prieteniei, din viață și natura ei.

Cu drag, Costache.

#miscareadepiatra #yogaromania #ayurvedaromania #meditation

Recent Posts

Leave a Comment

Start typing and press Enter to search