Ma trezesc dis de dimineata si merg spre cursul cu Dr Maurya. Astazi voi invata o noua tehnica de masaj si cum sa prepar un medicament din turmeric, care poate fi folosit ca si antiinflamator sau analgezic. Dupa 2 ore, plec spre Laxman Jhula.
Este o zona plina de magazine si lucruri faine. Cea mai faina zona de aici. Sunt 2 parti ale orasului. De o parte si de alta a Ganga-ului. Exista si putina rivalitate intre ei, spun localnicii. Eu nu am simtit asta.
Cu o seara inainte fusesem la un concert de tabla, al unui maestru local. Tabla este un instrument originar din India. Sunt 2 tobe, cu care poti canta absolut orice. Practic poti imita orice sunet pe care tu il poti scoate pe gura. Este si cel mai greu intrument de acest gen, mai greu decat tobele, chiar Darius imi spunea asta, inainte de plecare. Are anumite zone in care trebuie sa intepi foarte fin toba, iar de acolo sunetul, care este foarte fain.
De mic am avut atractie pentru muzica. Am plans mult pentru prima combina muzicala, iar cand ai mei mi-au cumparat calculator, in clasa a-4-a, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa dau drumul la muzica. De fiecare data cand aud o melodie si imi place, incerc sa ii reproduc, din palme, beat-ul dar fara sa imi dau seama. Este ceva natural.
Chiar ii spuneam lui Bozzo, sa mergem la cursuri de tobe la Liceul de Arta. In gluma, sa ne facem si un band. Cine stie. De la sport la muzica, sau de la bratari la muzica, nu ar fi rau. Avem un rest ramas de cand eram mai tineri si petrecareti. A se intelege ca glumesc.
Impresionat de muzica si in special de maestru, merg la el si il intreb daca nu as putea sa iau cateva lectii de tabla. Se uita la mine pe sub ochelari si imi spune: „Cant de 30 de ani, doar asta am facut toata viata mea, de aceea sunt foarte scump. Ma asteptam sa zica un pret astronomic. 300 de rupii. Accept, programam pentru 4 ore si facem schimb de numere de telefon.
Dupa curs, ziua continua cu 2 ore la Satsang, intr-un ashram, unde zi de zi de la ora 11, Prem Baba, un guru brazilian, foarte apropiat cu Dalai Lama, tine un discurs. E ca la biserica la noi, cand vorbeste parintele, doar ca nu se cer bani si afara sunt vreo 100 de sarmani care vor primi mancare dupa discurs. Iar Prem Baba, primeste diverse mesaje de la cei din sala, le deschide a doua zi si le discuta.
Dar e ceva mai mult. Cand intri acolo ti se schimba forma fetei. E ca si cum ai fi ras 3 ore incontinuu, inainte. Toata lumea zambeste si te saluta uitandu-se in ochii tai. Se vorbeste despre iubire, familie, limite, blocaje ale mintii noastre si nu numai. Ieri, de exemplu, am avut ceva discutii in contradictoriu cu parintii mei. Care credeti ca a fost astazi primul subiect? Acelasi subiect. Cum sa te intelegi cu parintii, unde sunt problemele si cum trebuie abordata aceasta problema. Am ramas ciment cand am auzit.
Inainte, se incepe cu muzica. Un grup de 10 muzicieni, care canta o muzica divina. Parca e muzica lui Dumnezeu. Toata lumea cu fata luminata si o energie pe care nu am mai simtit-o nicaieri. Simti cum fiecare celula din corp, se incarca cu bunatate si energie pozitiva. Cum toate gandurile negative dispar si cum te golesti de tot ce este rau. La sfarsit ce credeti. Din muzica lenta si divina, acelasi grup de muzicieni, incep sa cante putin mai sus cu ritmul, toata lumea se ridica si incepe sa danseze. Imaginati-va 300 de brazilieni dansand. Nici la cele mai bune petreceri nu mi s-a ridicat parul pe mana, cum mi s-a ridicat aici.
A fost…pfff…ceva nou si foarte intens. Voi mai veni si maine. Mai jos, o poza cu mine dupa Satsang. Asa era fata mea, fara sa zambesc. Asa iesisem de acolo. Pe drum, la 1 minut dupa poza, ma intalnesc cu Mohan. Ghidul nostru de pe munte. Il salut, ma saluta si vad ca se uita ciudat la mine. Spune: „Constantin, arati diferit. Ai fata schimbata. Pari foarte fericit.” Ii spun ca doar am fost la Prem Baba. Zambeste si pleaca.
Dupa Prem Baba, ajung la un restaurant din zona. Voi spune povestea pe scurt. Apartine unui chef indian, care a terminat o scoala celebra in Franta si a lucrat cativa ani buni dupa, doar la restaurante de 2 si 3 stele Michelin. Dupa o perioada s-a intors in India si a deschis acest restaurant, La Seeds of Life.
Ideea restaurantului este de a utiliza numai produse de la localnici, de origine organica si sa sustina agricultura din zona. Fain nu?
Mancarea, explozie. Cand am luat prima inghititura, mi s-a schimbat starea. Din nou. Din extraordinar, in divin. Nu as fi crezut ca ma pot simti mai bine decat cum iesisem de la Prem Baba. Pur si simplu, eu nu mai simtisem asa ceva niciodata. Nici la cele mai tari petreceri la care fusesem in viata mea. Nu eram obisnuit cu starile de care va spun.
Cele 2 experiente, mi-au dus corpul si sistemul nervos la alt nivel. Incepusem sa cunosc alte stari decat cele cu care eram obisnuit. Incepeam sa fiu constient de o alta zona a fericirii mele. A simturilor mele si a constiintei. Cu fata schimbata, mestecam si savuram mancarea cum nu o mai facusem niciodata. Totul fara niciun stimulent, pahar de alcool. Totul natural. Din natura. Aproape gratis.
Dupa ce am savurat starile aproximativ o ora, am plecat spre casa, la somn. Eram epuizat, de prea mult bine. Totul, cu aproximativ 25 de ron. Oare banii conteaza?
Zilele acestea, foarte ocupat cu cursul de Ayurveda si masaj, plus cate o lectie de tabla pe zi, plus 2 ore de Satsang. Invat foarte multe lucruri noi, oriunde merg. Creierul meu este solicitat la maxim. Nu este o munca fizica. Dar este ceva foarte obositor pentru minte.
Incep sa inteleg medicina Ayurvedica. Care sunt conexiunile dintre om si natura, cum se pot repara in cazul celor care au nevoie de ajutor sau boli grave si cum pot prepara medicamente doar pe baza de plante.
Astazi am mers la casa Dr Maurya, undeva in muntii din apropiere. Pe drum am reusit sa identificam cateva plante si sa ne explice pentru ce sunt bune.
In ultimele zile, am continuat cursul, cu un grup mai avansat in informatii. Sunt cursantii celui mai celebru doctor de medicina Ayurvedica, din Brazilia. Pe langa clinica, detine si o scoala de medicina Ayurvedica. Domnul cu parul alb, din imagine.
M-am simtit foarte bine printre ei. Brazilienii ne sunt foarte apropiati. Si sunt extrem de faini. Zambesc mereu. Fac glume mereu. Danseaza si canta fara motiv.
Cand am ajuns la casa lui, paradis. O casa superba pe care o foloseste pentru familia lui dar si pentru cei care vor sa vina sa se trateze si au nevoie de liniste. In jurul casei diverse plantatii organice de condimente si plante medicinale.
Era penultima zi de curs. Trebuia sa ne arate o tehnica de tratament pentru cei care au probleme grave cu ochii. A ales sa o faca in casa lui si sa fim oaspetii lui. Desigur alaturi de sotia lui si cei 2 copii.
Maine, voi pune punct unei perioade foarte importante. In care am invatat ce poate face natura pentru noi, cum ne putem trata de orice boala fara niciun medicament chimic si cel mai fain, cum sa fim constienti de faptul ca suntem natura.
Cursul de tabla, mege foarte bine. Doar ca in ultima zi, maestrul mi-a spus: „Constantin, nu esti aici cu mintea. Trebuie sa lasi deoparte acasa, prietenii si telefonul. Plus ca esti mereu in cursuri si lectii. Primesti foarte multe informatii. Zilele trecute ai fost aici cu mintea si ai invatat foarte repede, astazi deloc. Ce trebuia sa inveti in 5 minute, nu ai invatat nici intr-o ora. Ai nevoie de liniste, nu de zgomot. Fii ca un ocean. Langa stanci e zgomotos, dar nu e adanc. In larg, este linistit dar e foarte adanc. Mergi in adancul oceanului tau. Simte linistea. De acolo vine totul. Muzica vine din interior.”
Maine, imi voi incepe vacanta. La propriu. Pana acum a fost o semi-vacanta, pe care voi o stiti pana la ultimul detaliu. Sunt putin distras si nu foarte conectat cu locul acesta minunat. Si chiar nu pentru asta am venit aici.
Imi doresc ca de maine, sa ma retrag putin in liniste. Am nevoie de liniste uneori. Pentru a va oferi povesti, senzatii faine si tot ce am mai bun. Povestile din realitatea de aici arata foarte bine, dar eu sunt putin obosit.
Imi doresc cateva povesti doar pentru mine. Pare egoist ceea ce spun, dar nu e. Vreau ceva de care sa ma bucur fara sa fiu nevoit sa ofer mai departe. Ceva care ma repara pe interior, in liniste si fara ca voi sa aveti asteptari sau sa va suparati ca de ce nu e mai mult. Less is more. Intotdeauna.
Ceva care va ramane secret pentru multi dintre voi si care imi va da sansa sa ma cunosc mai bine. Imi va oferi acel lucru de care am nevoie sa continui si care ma va reduce la simplitate. Iar in fata voastra va ramane necunoscut. Cred ca asta ne face speciali si ne atrage unii la altii. Acest necunoscut dintre noi. Cred ca de aici vine frumusetea si bucuria vietii.
Cu tot respectul, ma inclin si va multumesc pentru sustinere. A fost ceva nou pentru mine, partea cu scrisul, care nu m-a lasat sa ma desprind de casa si de voi. Este o perioada de recuperare in care imi doresc sa fiu in liniste fara sa mai expun foarte mult din ceea ce fac.
Sunt om ca si voi, baiat de la tara, nu am nimic special. Nu vreau sa imi creez imaginea de super om, super antrenor sau super blogger cu super puteri. Vreau sa fiu exact cum sunt. Fara nicio tendinta de a arata o alta fata a mea, doar din dorinta de a impresiona sau de a parea mare si tare.
Toti avem slabiciuni, probleme, depresii sau anxietati. Iar, cred, ca de aici vine frumusetea vietii. Cand incercam sa le ascundem sau sa para ca totul e bine si frumos, dar de fapt noi suntem macinati si rupti pe interior, se creeaza dezechilibre, apar suferinte, neintelegeri si boli.
Eu sunt Cosmin, imi place sa ofer. Uneori, mai mult decat primesc. Am o dorinta mai mare de a oferi, decat de a acumula sau primi. Nu vorbesc doar de lucrurile materiale pe care le ofer, antrenamente si sfaturi, timp sau altele. Vorbesc de gandurile si starile pe care le transmit prin tot ce fac.
Asa cum dorinta de putere creeaza dependenta, sau banii creeaza dependenta, asa si dorinta de a oferi mereu, creeaza dependenta.
Nu cer nimic in schimb. Ci doar intelegere.
A fost o poveste frumoasa, care trebuie sa se incheie, pentru a incepe una noua. Am plantat semintele, am asteptat sa iasa fructele, am strans recolta si ne-am bucurat de ea. Asteptam din nou primavara pentru a o lua de la capat. Asa cum pamantul are nevoie de timp pentru a se recupera, asa si noi, mereu, avem nevoie de timp pentru a ne recupera. Orice lucru, are un ciclu. Cred, din nou, de aici vine frumusetea vietii.
Restul, le rezolva timpul, natura, linistea si meditatia. Impreuna.
Va multumesc din suflet.
Pace, iubire si da mai departe.
